„Corupţia şi birocraţia, umilitoare şi extrem de greu de gestionat pentru întreprinzători Reporter: Cum caracterizaţi dezvoltarea antreprenoriatului în Româ­nia, în special a antreprenoriatului feminin?

Dana Gruia Dufaut: Dacă comparaţia noastră s-ar face, de exemplu, cu anii "90 sau cu 2007, anul intrării României în UE, creşterea este importantă. S-a pornit, practic de la zero. În primii ani de după Revoluţie nu îmi aduc aminte să mă fi întâlnit la negocieri decât cu bărbaţi în funcţii de director general. Erau şi femei, dar acestea aveau în general o poziţie secundă (director economic), de middle management... Acum avem femei antreprenor de mare anvergură, există încă şi mai multe femei mici antreprenoare fără mare notorietate, e drept, dar care îşi fac munca cu pasiune, creează locuri de muncă şi plătesc taxe şi impozite care contribuie la bunul mers al societăţii. Avem, de asemenea, femei în funcţii de top în mari companii, avem femei în politică.

În general, implicarea femeilor în viaţa economică poate aduce prosperitate pentru că, să nu uităm, femeile reprezintă 52% din totalul populaţiei europene. Din păcate, atunci când vorbim de femei care au fondat companii, procentul este de doar 30% din total.

Aceste statistici, care în mare măsură sunt valabile şi pentru România, arată că este în continuare o luptă de purtat de către femei cu barierele lor personale mai ales, pentru că barierele tradiţionale (discriminarea femeii în raport cu bărbatul pe mai multe paliere), aici, în România, nu sunt la fel de problematice ca în alte ţări, chiar europene. Femeile trebuie în continuare educate, mai ales prin promovarea modelelor din societate, şi încurajate să îşi pună în valoare competenţele antreprenoriale şi manageriale care favorizează consensul şi încurajează dezvoltarea pe orizontală şi verticală.

Este în continuare o luptă de purtat cu mentalităţile şi cu actualele stereotipuri că doar femeia are responsabilităţi faţă de familie, că doar ea este singura responsabilă de gospodărie şi de creşterea copilului, după încheierea programului de lucru. Desigur, eu mă refer la femeile care decid să participe la veniturile familiei, să îşi facă o carieră.

Toate aceste schimbări se vor produce, cu siguranţă, la scară socială, dar mai e nevoie de timp şi în ciuda unor progrese în materie de egalitate de gen, evoluţia o vom vedea, cum teoretiza istoricul Fernand Braudel, pe durată lungă. Să nu uităm însă că, acum 80 de ani, femeile din România nu aveau încă drept de vot, iar femeile doctor, inginer sau avocat erau numărate pe degetele de la o singură mână. Azi avocatura, domeniul în care îmi desfăşor activitatea, este o profesie dominată numeric de femei.

Reporter: Cum arată mediul de afaceri din ţara noastră comparativ cu cel din Franţa?

Dana Gruia Dufaut: În România s-au făcut progrese importante în planul securizării afacerilor, au apărut recent şi câteva legi binevenite - legea PPP, legea prevenţiei şi chiar legea privind telemunca - iar climatul de afaceri rămâne în continuare favorabil investiţiilor. Per total, rezultatele multor companii au fost în creştere în 2018 şi există în continuare speranţa că această creştere poate continua. Acum, dacă ne referim la Franţa, trebuie să conştientizăm că vorbim despre a 6-a putere economică la nivel mondial. Franceza este, conform unui studiu publicat recent de o şcoală de comerţ, a treia cea mai vorbită limbă din sectorul economic la nivel mondial. Cadrul desfăşurării afacerilor în această ţară este unul mult mai stabil, deşi probleme sunt şi acolo şi acestea sunt direct proporţionale cu dimensiunea pieţei. Aş sublinia însă că Franţa priveşte mai mult în viitor, se preocupă mai mult pentru susţinerea iniţiativelor în zona dezvoltării tehnologice şi inovării şi acest model mi-aş dori să îl adopte şi comunitatea noastră de afaceri din România.

Reporter: Cum apreciaţi legislaţia şi fiscalitatea din România, comparativ cu Franţa?

Dana Gruia Dufaut: România se bucură în continuare de o legislaţie atrăgătoare pentru companiile franceze, chiar dacă lipsită de previzibilitate. Doar o observaţie, deşi sunt multe de spus pe acest subiect: în Franţa impozitul pe societăţi (echivalentul impozitului nostru pe profit) este de 33,3%, şi este prevăzut să scadă la 28% în 2020, şi la 25% în 2022. În România, cota impozitului pe profit este de 16% şi acest lucru ar trebuie să nu se schimbe. Pe de altă parte, cota standard de TVA este de 20% în Franţa, 19% în Româ­nia. Există şi acolo cote reduse de 10, 5,5% sau chiar 2,1%. În ce priveşte contribuţiile patronale în România acestea sunt de 37,25%, în timp ce în Franţa ele se ridică la circa 30% din salariul plătit de firmă unui angajat. Să nu uităm însă că adunând impozitul pe profit şi cel pe societate, Franţa are o impozitare peste media ţărilor din OECD care este de 22%, în condiţiile în care în urmă cu un secol aceasta se găsea la mijlocul clasamentului.

Reporter: Care sunt greutăţile pe care le întâmpină firmele franceze în România?

Dana Gruia Dufaut: Nu aş reduce discuţia la investitorii francezi, pentru că provocările cărora trebuie să le facă faţă aceste firme sunt aceleaşi pe care le invocă mediul de afaceri în ansamblu, firme romaneşti şi străine deopotrivă. În egală măsură, cred că discursul ar trebui să fie echilibrat, afirmând atât părţile bune, cât şi aspectele care rămân de îmbunătăţit.

De departe cea mai mare piedică în calea dezvoltării afacerilor rămâne instabilitatea fiscală şi legislativă. Vă spuneam că în Franţa s-au anunţat deja măsuri fiscale care vor intra în vigoare din 2020 şi 2022. Iată, deci, un orizont de timp rezonabil, pentru ca o firmă să se pregătească, fără ca business-ul să îi fie pus în pericol.

Aş sublinia, pe acelaşi palier, corupţia şi birocraţia care este umilitoare pentru întreprinzători şi extrem de greu de gestionat mai ales pentru micii întreprinzători. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că birocraţie există peste tot, dar una este să completezi formulare peste formulare online şi alta să te plimbi pe la ghişee, să produci copii peste copii ; şi să mai şi rişti să te întorci de două ori în acelaşi loc, pentru că un angajat face exces de zel şi interpretează legea în stil propriu. Mai multă transparenţă în actul administrativ nu poate aduce decât beneficii întregii societăţi.

În fine, pentru investitorii străini descurajante sunt şi derapajele cu tentă populistă care se fac auzite în special în perioade electorale. Să nu uităm că economia românească are o mare nevoie de capital străin şi de know-how, iar acum cei mai mari angajatori, cu cea mai mare contribuţie la PIB-ul României sunt firmele străine. România este într-o competiţie cu restul Europei de Est pentru atragerea capitalului străin. Pentru a reuşi nu este nevoie doar să se acorde facilităţi fiscale, ci mai ales să se ofere predictibilitate şi garanţii de stabilitate, pe măsura extraordinarului potenţial de creştere al ţării.

În fine, în ciuda acestor lucruri, pe care le consider, totuşi, vremelnice şi lipsite de o semnificaţie foarte profundă, în condiţiile în care România este o ţară pro-europeană şi deschisă, nu trebuie trecute cu vederea avantajele extraordinare pe care le oferă investitorilor străini. Dovada cea mai bună este că, de pildă, toate companiile care fac parte din indicele CAC 40 al Bursei Euronext din Paris sunt prezente în România şi nu a existat niciodată vreo retragere a vreunei investiţii franceze de anvergură din România.

Nu mi-a plăcut niciodată să privesc lucrurile într-o cheie pesimistă şi cred că, în pofida urcuşurilor şi coborâşurilor, România a avut într-un interval scurt de timp la scara istoriei o creştere uriaşă, datorită sectorului privat. Are o economie de piaţă funcţională, o legislaţie care respectă regulile europene, un sistem bancar solid, un popor extrem de talentat, are încă tineri de mare talent care trebuie determinaţi să rămână în ţară. Statul trebuie să trateze cu responsabilitate resursele pe care ţara le are, să rupă lanţul subdezvoltării pe care l-a creat în unele regiuni şi să asigure cadrul adecvat firmelor private care dezvoltă ţară. Trebuie să seteze obiective ambi ioase, pe măsura provocărilor extraordinare pe care ordinea economică mondială le ridică.

Reporter: Extraprofesional sunteţi implicată în activitatea Camerei de Comerţ şi Industrie Franceze în România. Care este rolul Camerei în dezvoltarea mediului de afaceri aici în România?

Dana Gruia Dufaut: Ca membru în Consiliul Director al CCIFER din 2010 am investit multă energie şi pasiune în dezvoltarea activităţii acestei camere care este o reală platformă de interconectare între antreprenorii, companiile franceze şi firmele româneşti.

Una dintre misiunile CCIFER este aceea de a anima şi dezvolta comunitatea de afaceri franco-română prin punerea în valoare a know-how-ului francez în România şi crearea de noi oportunităţi pentru membri. CCIFER este, dacă vreţi, un catalizator al bunelor practici care există la nivelul companiilor membre şi un diseminator al acestor modele. Rolul său este atât unul de formare, cât şi de asistenţă pentru dezvoltarea societăţilor şi afirmarea poziţiei acestor societăţi în dialogul public. Vorbim azi de peste 500 de companii membre ale CCIFER şi de o comunitate de peste 3.000 de societăţi cu capital francez în România care creează peste 125.000 de locuri de muncă directe în sectoare reprezentative: industrie, servicii, comerţ, energie şi mediu, IT, agricultură.

Îmi doresc ca activitatea CCIFER să fie şi mai bine cunoscută în România şi mă bucur atunci când sunt solicitată să ofer din experienţa mea ca avocat, ca investitor în România, pentru că regăsesc în misiunea camerei, misiune pe care mi-am asumat-o atunci când am creat Cabinetul de avocatură GRUIA DUFAUT: să creez punţi de afaceri între cele două ţări şi să aduc în România bune practici franceze. Este o misiune ambiţioasă şi cred că este bine să fie aşa, pentru că asta ne determină să evoluăm.

Reporter: Vă mulţumesc!