[REVISTA BUSINESS MAGAZIN] DANA GRUIA DUFAUT: CLAUZA DE LIMBA FRANCEZĂ ZISĂ « MOLIÈRE » NU ESTE DOAR O PROBLEMĂ A FRANŢEI Problematica muncitorilor detașați atârnă ca o piatră de moară de gâtul UE şi al multor guverne europene prinse între interesul justificat de protejare a forței de muncă interne şi respectarea principiilor europene ale liberei circulaţii a persoanelor şi liberei prestări de servicii în cadrul uniunii.
In Franța, dezbaterea pe aceasta temă a cunoscut în ultima vreme, o amploare fără precedent, pe fondul apropiatelor alegeri prezidențiale şi legislative din acest an. Şomajul, imigrația, muncitorii detașați, ca simbol al dumpingului social, sunt teme deosebit de sensibile în toate țările europene, în actualul context economico-social şi hrănesc mai mult ca niciodată discursul populiştilor şi al naţionaliştilor.
Nu doar prin amploarea dezbaterii; cât mai ales prin efectul direct asupra pieței muncii şi circulației serviciilor, acest subiect trebuie privit cu atenție de România şi de restul țărilor răsăritene din UE.

Ce este clauza Molière ?

Clauza limbii franceze sau « clauza Molière » este o măsură care impune cunoașterea limbii franceze de către toți lucrătorii prezenți pe șantierele din Franța. Inițiativa a fost lansată în 2016 de deputatul francez Yannick Moreau, sub forma unui amendament de modificare a legii muncii franceze, amendament care nu a fost însă adoptat de Senatul Francez. Cu toate acestea, clauza a fost preluată la scurt timp de numeroase consilii regionale, inclusiv cel din regiunea pariziană, care au introdus în caietele de sarcini pentru lucrările publice, unde autoritate contractantă este consiliul regional, cunoașterea limbii franceze de către lucrătorii firmelor care se prezintă la licitații. In cazul în care o firmă are lucrători care nu cunosc limba franceză, ele sunt obligate să le asigure traducători autorizați.

Susținătorii acestei clauze se justifică afirmând că măsura ar fi necesară din motive de securitatea muncii. In realitate, problemele cel mai des invocate sunt şomajul ridicat din Franţa, existenţa unor condiţii fiscale avantajoase pentru lucrătorii detașați în raport cu lucrătorii naționali (de exemplu, scutirea de la plata impozitului în ţara de destinație în cazul unui contract de muncă mai mic de 6 luni), munca nedeclarată.

Pe de altă parte, opozanții acestei măsuri denunță inculcarea drepturilor omului şi mai ales a Directivei din 1995 privind lucrătorii detașați, deși admit că normele europene trebuie îmbunătățite. Marianne Thyssen, comisarul european pentru ocuparea forței de munca, a declarat recent, într-un interviu pentru presa franceză, că problemele legate de piața muncii nu pot fi rezolvate prin protecționism, iar clauza Molière este, în plan juridic, o discriminare contrară legislației europene.

De unde nemulțumirea privind detașarea transnațională a salariaților ...


Detașarea transnațională a salariaților este reglementată la nivel european prin Directiva 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, care fixează un set de norme privind condiţiile de încadrare în muncă aplicabile lucrătorilor detaşaţi, precum şi prin Directiva 2014/67/UE a PE şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE.
In dreptul românesc, aceste normele sunt transpuse prin Legea 344/2006, prin Instrucţiunile CNPAS din 2009 cu privire la securitatea socială şi prin Codul Muncii.
In ciuda faptului că domeniul lucrătorilor detașați este reglementat, atât la nivel european, cât şi național, o serie de ţări precum Franţa, Olanda, Germania sau Austria doresc în continuare modificarea reglementărilor într-un sens mai restrictiv. Clauza Molière este, din acest punct de vedere, expresia franceza a acestei pozitii afisate de tarile amintite. Pe de altă parte, alte state, în special din Europa de Est, printre care şi România, se opun modificării directivelor, susținând că cel puţin principiul remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă ar putea fi incompatibil cu piaţa unică, deoarece diferenţele de salarizare constituie un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii.
Furnizorii de servicii transfrontaliere invocă, totodată, că principiul remuneratiei egale pentru aceeasi munca ar fi cu atat mai dezavantajos pentru ei cu cat acestia au chiar o situație mai oneroasă decât furnizorii locali. Ei sunt nevoiți să suporte costuri suplimentare (plata, în afara salariilor a impozitelor şi contribuţiilor de asigurări, a cheltuielilor de transport, cazare, diurnă, cheltuielile cu serviciile de consultanţă pentru parcurgerea procedurilor necesare cu personalul detaşat transfrontalier, respectiv obţinerea documentului portabil A1, etc.).

« Fenomenul » lucrătorilor detașați, în special, în construcții şi lucrări publice a explodat în ultimii 20 de ani. De exemplu, potrivit unor statistici oficiale în Franța lucrau în urmă cu un an 285.000 de muncitori detaşaţi. Spre comparație, în anul 2000 nu erau decât 7.500.
In aceste condiții, de modul în care va fi tranșată această problemă delicată a lucrătorilor detașați la nivel european depinde inclusiv liniștea socială a fiecărui stat membru.

de Dana GRUIA DUFAUT
Managing Partner, Cabinet de Avocat GRUIA DUFAUT

Articol publicat in editia din 27 martie 2017 a revistei Business Magazin