Ultima actualizare: 1 aprilie 2021
Preocupările generale legate de protejarea solului sunt cunoscute atât la nivel european, cât și național. În România, numeroasele situații raportate în ultimii ani mai ales cu privire la degradarea solului și alunecările de teren au fost puse pe seama unor deficiențe legislative și a lipsei unei implicări adecvate a autorităților de control.
În acest context, a fost adoptată și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 legea nr. 246/2020 privind utilizarea, conservarea şi protecţia solului care, așa cum au stabilit legiuitorii, urmărește să stabilească un cadru unitar de măsuri şi acţiuni pentru prevenirea degradării solului și să reducă suprafeţele de terenuri scoase de proprietari din circuitul agricol, prin optimizarea utilizării la maximum a suprafeţelor aprobate prin planurile urbanistice.
Dincolo de măsurile de protecție instituite în raport cu obiectivele de mediu, legea - ale cărei norme de aplicare urmează încă să fie adoptate, în așteptarea unor clarificări urgente, vine cu o serie de obligații deloc neglijabile din perspectiva proprietarilor de terenuri.
Obligații pentru deținătorii de terenuri
Toți deținătorii de terenuri, indiferent de natura acestora – persoane fizice, juridice, asociații sau autorități / instituții publice – au obligația de a veghea la conservarea, ameliorarea şi protecţia solului.
Astfel, statul garantează prin lege proprietarilor. între altele, dreptul de a fi consultați în legătură cu elaborarea şi dezvoltarea politicilor şi legislaţiei privind solul, emiterea actelor de reglementare în domeniu, dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit, dovedit şi evaluat potrivit prevederilor legii.
În ce privește obligațiile deținătorilor de terenuri, legea oferă mai multe informații, fără ca totuși acestea să fie suficiente și lămuritoare.
De pildă, deținătorii de terenuri sunt obligați:
- (în cazul exploatațiilor agricole și silvice) să ia măsuri de restaurare a terenurilor pe toată perioada de exploatare, la încheierea procesului de exploatare şi la concesionarea/înstrăinarea acestora;
- (pentru terenurile pe care se desfăşoară activităţi industriale) să ia măsuri de restaurare pe toată perioada de desfăşurare a activităţii, la încetarea acesteia şi la înstrăinarea terenurilor
- (pentru terenurile pe care se desfăşoară activităţi economice) să depună o garanţie financiară pe toată perioada utilizării acestora în vederea refacerii păturii de sol afectat/degradat
La rândul lor, concesionarii terenurilor utilizate pentru desfăşurarea activităţilor de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale sunt obligaţi să realizeze restaurarea terenurilor, în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare.
In fine, proprietarii de terenuri îşi rezervă dreptul de a certifica anual modul de folosinţă a terenului şi de a da acordul cu privire la folosinţa acestuia, iar utilizatorii au obligaţia de a comunica proprietarului intenţia lor cu privire la modul de utilizare a terenului.
Totodată, persoanele fizice deținătoare de terenuri agricole şi silvice şi de construcţii de orice natură, precum şi utilizatorii acestora, prin a căror activitate pot cauza schimbări dăunătoare caracteristicilor şi funcţiilor solului, au printre altele obligatia :
- să furnizeze, la solicitarea autorităţilor administraţiei publice centrale competente, datele şi informaţiile pe care le deţin privind utilizarea şi calitatea solurilor;
- să respecte condiţiile privind protejarea obiectivelor de patrimoniu cultural impuse de legislaţia specifică acestora.
- să asigure şi sa actualizeze permanent evidenţa privind utilizarea terenurilor deţinute printr-un titlu valabil, precum şi a calităţii solurilor conform legislaţiei în vigoare;
- să monitorizeze permanent calitatea şi caracteristicile solurilor terenului deţinut în baza oricărui titlu valabil pe suprafaţa căruia s-au desfăşurat activităţi cu impact semnificativ asupra solurilor.
ATENȚIE ! Nerespectarea prevederilor referitoare la obligațiile deținătorilor de terenuri constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă între 2.000 lei și 5.000 lei pentru persoane fizice şi între 20.000 lei și 50.000 lei, în cazul persoanelor juridice.
Certificatul privind calitatea solului și obligativitatea acestuia la înstrăinarea terenurilor
Legea 246/2020 introduce ca noutate obligația deținătorilor de terenuri de a solicita și obține de la autoritățile competente certificatul privind calitatea solului, conform unei proceduri încă neaprobate de autorități.
Conform definiției date de lege, înțelegem prin Certificat privind calitatea solului : actul care atestă calitatea solului, eliberat la finalizarea oricăror lucrări în urma cărora stratul de sol a fost afectat sau la înstrăinarea terenurilor afectate de activităţi economice cu impact asupra solului
Solicitarea şi obţinerea certificatului de calitate a solului sunt obligatorii:
- la schimbarea deţinătorului de teren/înstrăinarea terenului cu orice titlu valabil, care a fost afectat de următoarele activităţi: (i) agricole, silvice şi zootehnice existente sau noi (ii) industriale şi economice existente sau noi cu impact semnificativ asupra solului (iii) activităţi militare cu impact semnificativ asupra solului.
- la finalizarea oricăror lucrări în care stratul de sol a fost afectat.
Certificatul se eliberează de Institutul național de cercetare-dezvoltare pentru pedologie, agrochimie și protecția mediului (ICPA) pe baza raportului de calitate a solului întocmit de OSPA (Oficiul pentru studii pedologice și agrochimie) sau persoanele fizice sau juridice atestate pentru efectuarea studiilor privind calitatea solului.
Normele metodologice de punere în aplicare a acestei legi nu au fost adoptate pana in prezent, astfel incat nu exista o procedura de obtinere a acestor certificate (: https://www.icpa.ro/anunt_certificat_cs.shtml).
Această situație juridica face imposibilă emiterea unui certificat de calitate a solului și conformarea cu dispozițiile legale referitoare la obligativitatea existenței acestui certificat la momentul înstrăinării terenurilor sau a schimbării deținătorilor.
Existența obligației legale fără crearea cadrului juridic necesar aducerii ei la îndeplinire creează dificultăți la încheierea tranzacțiilor de pe piața imobiliară, dar și probleme privind sfera de aplicabilitate a dispozițiilor legale.
Totodată, considerăm că în normele metodologice de punere în aplicare a legii ce vor fi adoptate, ar trebui să fie expres clarificate anumite aspecte precum: sancțiunea în cazul în care certificatul de calitate a solului nu este obținut la înstrăinarea terenurilor (contraventie, nulitate, etc); momentul la care se apreciază dacă un teren a fost afectat de activităţi agricole sau cu impact semnificativ asupra solului – prezent, trecut dar până când în trecut (3 ani, 5 ani înainte de înstrăinare, etc); care sunt activitățile cu impact semnificativ asupra solului (față de activitățile cu impact semnificativ asupra mediului), cine stabilește dacă terenul a fost sau nu afectat de activități cu impact seminificativ asupra solului, etc.
În concluzie, până la publicarea normelor metodologice de punere în aplicare a legii, ne confruntăm cu imposibilitatea îndeplinirii unor obligații legale, cu toate consecințele ce rezultă de aici. În mod normal, îndeplinirea obligației referitoare la certificatele privind calitatea solului ar trebui suspendată prin act normativ până la apariția cadrului legal care să permită în mod practic îndeplinirea acesteia.