Ultima actualizare: 13 septembrie 2023
Noi modificări au fost aduse Legii societăților nr. 31/1990, Legii nr. 265/2022 privind registrul comerțului și altor acte normative cu incidență asupra înregistrării societăților prin Legea nr. 222/2023, care transpune Directiva (UE) 2019/2121 în ceea ce privește procesele transfrontaliere de transformare, fuziune și divizare a societăților.
Noua lege a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 667 din 20 iulie 2023 și a intrat în vigoare la data de 23 iulie 2023. Principalele schimbări referitoare la operațiunile transfrontaliere includ : (1) simplificarea procesului, prin obținerea directă a informațiilor necesare de la autoritățile publice de către Registrul Comerțului și posibilitatea de a publica proiectul de fuziune pe site-urile societăților participante; (2) eliminarea cerinței de audit și raport al expertului independent pentru societățile cu răspundere limitată cu asociat unic sau în cazul renunțării la acest raport de către acționarii / asociații participanți; și (3) introducerea de măsuri de protecție pentru angajați.
Prezentam pe scurt în cele ce urmează principalele etape ce privesc fuziunea, transformarea și divizarea transfrontaliere.
Fuziunea transfrontalieră
Fuziunea transfrontalieră poate implica dizolvarea și transferul activelor și pasivelor între societăți românești (societăți pe acțiuni, în comandită pe acțiuni, societăți cu răspundere limitată) și societăți din statele membre ale UE și state participante la Asociația Europeană a Liberului Schimb, care funcționează în conformitate cu prevederile directivei UE 2017/1.132, sau, după caz, cu societăți care dețin un patrimoniu propriu și funcționează sub forme similare celor reglementate de directiva amintită.
Sunt excluse de la aplicarea acestui proces societățile reglementate de legislația privind piața de capital și alte entități care sunt supuse altor reglementări specifice, precum organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor. De asemenea, sunt excluse din sfera de aplicare societățile aflate în proceduri de lichidare, insolvență sau alte măsuri specifice de redresare sau rezoluție.
• Legea aplicabilă: În cadrul procedurilor și formalităților legate de fuziunea transfrontalieră, legea română este cea aplicabilă. Aceasta se referă atât la obținerea certificatului prealabil de către societățile participante la fuziune, cât și la înmatricularea în registrul comerțului a societății nou-constituite ca urmare a fuziunii sau, după caz, în vederea înregistrării mențiunilor privind modificarea actului constitutiv al societății române absorbante.
Alte aspecte cheie reglementate prin noul cadru legislativ:
• Proiectul comun de fuziune: Întocmit de organele de conducere ale societăților care participă la fuziunea transfrontalieră, proiectul comun de fuziune, examinat de un expert autorizat și independent, trebuie pus la dispoziția asociaților și angajaților și publicat la Oficiul Registrului Comerțului, anterior aprobării fuziunii transfrontaliere de către organul statutar al societăților implicate în fuziunea transfrontalieră.
• Raportul privind fuziunea transfrontalieră: Organele de conducere ale societăților care participă la fuziunea transfrontalieră vor întocmi un raport cu două secțiuni (una destinată asociaților, alta destinată angajaților) sau două rapoarte distincte în care vor explica și justifica aspectele juridice și economice ale fuziunii transfrontaliere, inclusiv implicațiile pentru angajați. Asociații și angajații /reprezentanții angajaților au dreptul să formuleze o opinie cu privire la raportul / secțiunea din raport primită.
• Protecția creditorilor și a asociaților: Creditorii și asociații au acces la informații relevante privind fuziunea și sunt protejați în ceea ce privește drepturile lor. Astfel, asociații care nu au votat în favoarea hotărârii Adunării Generale de aprobare a fuziunii au dreptul să se retragă din societate și dispun de un mecanism pentru cumpărarea titlurilor sau se pot adresa instanței de judecată pentru plata unei compensații bănești în plus față de rata de schimb. În ceea ce privește creditorii cu creanțe anterioare publicării proiectului comun de fuziune, nescadente la acea dată, și care nu sunt mulțumiți de garanțiile acordate prin proiectul comun de fuziune, aceștia vor putea notifica societatea pentru acordarea de garanții adecvate și vor putea sesiza instanța de judecată în cazul în care nu le primesc.
• Protecția angajaților: Sunt introduse termene stricte și cerințe privind conținutul raportului destinat angajaților (înaintea convocării AG pentru aprobarea fuziunii) cu privire la decizia de realizare a fuziunii transfrontaliere, precizându-se implicațiile acesteia în raport cu interesele lor legitime. Drepturile acordate prin modificările la Legea nr. 31/1990 nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile angajaților, conferite prin Legea nr. 467/2006, Legea nr. 217/2005 sau dreptului de implicare a angajaților în activitatea societății, potrivit HG nr. 187/2007.
• Certificatul prealabil fuziunii transfrontaliere: Procesul de fuziune este supus aprobării autorităților competente, iar eliberarea certificatului prealabil fuziunii transfrontaliere revine Registrului Comerțului. Acesta din urma are la dispoziție o perioadă de 3 luni de la data depunerii dosarului pentru a evalua cererea de emitere a certificatului prealabil fuziunii transfrontaliere. În anumite situații, acest termen se poate prelungi cu cel mult încă 3 luni. Dacă, din cauza complexităţii procedurii transfrontaliere, sunt necesare informaţii sau verificări suplimentare, iar evaluarea nu poate fi realizată în aceste termene, registratorul, din oficiu sau, după caz, sesizat de instanţă, comunică societăţilor participante la fuziune motivele eventualelor întârzieri, înainte de expirarea termenului.
• Controlul legalității: Se realizează în condițiile legii nr. 222/2023 în cazul societății persoană juridică română, creată în urma fuziunii, sau în baza dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 şi potrivit Legii nr. 222/2023, în cazul în care în urma fuziunii se creează o societatea europeană cu sediul social în România.
Transformarea transfrontalieră
Transformarea transfrontalieră implică schimbarea formei legale a unei societății înregistrate în registrul comerțului al unui stat membru, într-o formă legală reglementată de legislația altui stat membru. Societatea își va muta sediul social în acest stat de destinație, în timp ce își menține personalitatea juridică.
Legea română este legea aplicabilă pentru etapele și procedurile de transformare a unei persoane juridice române într-o formă de societate prevăzută de legislația altui stat membru sau a unei societăți din alt stat membru care se transformă într-o formă de societate prevăzută de legislația națională.
Procedura transformării transfrontaliere privește societățile pe acțiuni, societățile în comandită pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată ce pot alege să își schimbe forma juridică pentru a se conforma cu legislația dintr-un alt stat membru, menționată în anexa II a Directivei UE 2017/1132.
De asemenea, societățile din alte state membre pot fi transformate în societăți pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau în societăți cu răspundere limitată, în România, urmând să fie înregistrate la registrul comerțului în aria în care își stabilesc sediul.
Prevederile legii în materie de transformare transfrontalieră nu se aplică societăților reglementate de diverse legi, care fac obiectul mecanismelor și instrumentelor de rezoluție (ex. vânzare, recapitalizare etc.) sau care se află în proceduri de lichidare, insolvență sau prevenire a insolvenței. Transformarea transfrontalieră a unei societăţi într-o persoană juridică română produce efecte la data înmatriculării societăţii transformate în registrul comerţului.
Când o societate persoană juridică română se transforma într-o formă de societate dintr-un alt stat membru, legea statului de destinaţie stabileşte data la care transformarea transfrontalieră produce efecte. Procedura transformării transfrontaliere este asemănătoare cu cea a fuziunii transfrontaliere, descrise anterior.
Divizarea transfrontalieră
Societățile pe acțiuni, societățile în comandită pe acțiuni, societățile cu răspundere limitată, persoane juridice române, şi societățile europene cu sediul social în România pot face obiectul unei divizări transfrontaliere, în cazul în care cel puţin două dintre societățile implicate în divizare sunt guvernate de legislația a două state membre diferite şi funcționează în una dintre formele juridice prevăzute în anexa II la Directiva (UE) 2017/1.132 a PE şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale.
Nu pot face obiectul divizării transfrontaliere societățile reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, Legea nr. 24/2017, Legea nr. 126/2018, Legea nr. 243/2019, sau cele ce obiectul instrumentelor, competențelor şi mecanismelor de rezoluție, al măsurilor de redresare şi rezoluție şi al măsurilor de prevenire a crizelor prevăzute de Legea nr. 312/2015. De asemenea, nu pot fi supuse divizării transfrontaliere nici societățile în curs de lichidare şi care au început să distribuie activele către asociați sau cele aflate într-o procedură de insolvenţă sau de prevenire a insolvenței.
Divizarea transfrontalieră constă în transferul activelor și pasivelor către societăți beneficiare, cu repartizarea de acțiuni sau părți sociale, însoțită, dacă este cazul, de plăți în numerar (max. 10% din valoarea nominală a părții sociale sau max. 10% din valoarea contabilă a acțiunilor, părți sociale sau titluri de valoare reprezentând capitalul social). Acest proces poate fi complet (vizează toate activele și pasivele) sau parțial (vizează o parte dintre acestea), urmărindu-se scopuri de dezvoltare sau beneficii pentru acționari și societate.
• Legea aplicabilă : Legea română se aplică pentru procedurile şi formalităţile divizării în scopul obţinerii certificatului prealabil de către societatea română care face obiectul divizării sau pentru înmatricularea în registrul comerţului a societăţii/societăţilor beneficiare a/ale divizării transfrontaliere - persoane juridice române. Legea română stabileşte data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte, dacă societatea care face obiectul divizării este persoană juridică română. Divizarea transfrontalieră a unei societăți implică următoarele etape principale :
• Proiectul de divizare: Se întocmește de către organul de conducere al societății care face obiectul divizării, urmând a fi examinat de un expert autorizat și independent, înainte de a fi pus la dispoziția asociaților și angajaților și publicat și la Registrul Comerțului, anterior aprobării divizării transfrontaliere de către organul statutar.
• Raportul privind divizarea transfrontalieră: Raportul, elaborat de organul de conducere al societății care face obiectul divizării transfrontaliere, va cuprinde două secțiuni (câte o secțiune pentru asociați și angajați). După caz pot fi întocmite și două rapoarte separate, pentru asociați și angajați. Documentul trebuie să explice și să justifice aspectele juridice și economice ale divizării transfrontaliere, inclusiv implicațiile pentru angajați. Angajații / reprezentanții angajaților au dreptul să formuleze o opinie cu privire la raport / secțiunea din raport ce le este destinat(ă).
• Protecția creditorilor și asociaților: Creditorii și asociații au acces la informații relevante privind divizarea și sunt protejați în ceea ce privește drepturile lor. Astfel, asociații care nu au votat în favoarea hotărârii AG prin care a fost aprobată divizarea au dreptul să se retragă din societate și beneficiază de un mecanism pentru cumpărarea titlurilor lor. Ei au, de asemenea, posibilitatea să se adreseze instanței de judecată pentru plata unei compensații bănești în plus față de rata de schimb stabilită pentru titlurile deținute. În ce privește creditorii cu creanțe anterioare publicării proiectului de divizare, nescadente la acea dată, și care nu sunt mulțumiți de garanțiile acordate prin proiectul de divizare, aceștia vor putea notifica societatea pentru acordarea de garanții adecvate și vor putea sesiza instanța de judecată în cazul în care nu le primesc.
• Protecția angajaților: Sunt introduse termene stricte și cerințe privind conținutul raportului ce le este destinat (înaintea convocării AG pentru aprobarea divizării) cu privire la decizia de divizare, precizându-se implicațiile acestui proces în raport cu interesele lor legitime. Drepturile acordate angajaților prin modificările la Legea nr. 31/1990 nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile angajaților în conformitate cu Legea nr. 467/2006, Legea nr. 217/2005 sau dreptului de implicare a angajaților în activitatea societății, potrivit HG nr. 187/2007.
• Certificatul prealabil divizării transfrontaliere: Procesul de divizare este supus aprobării autorităților competente, iar eliberarea certificatului prealabil divizării transfrontaliere revine Registrului Comerțului. Acesta din urmă are la dispoziție o perioada de evaluare a cererii de emitere a certificatului prealabil divizării transfrontaliere de 3 luni de la data depunerii dosarului. În anumite situații, acest termen poate fi prelungit cu încă 3 luni cel mult. Dacă, din cauza complexităţii procedurii, sunt necesare informații sau verificări suplimentare, iar evaluarea nu poate fi realizată în termen, registratorul, din oficiu sau, după caz, sesizat de instanţă, comunică societăţii motivele eventualelor întârzieri, înainte de expirarea termenelor.
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului transmite certificatul prealabil autorităţilor competente pentru verificarea legalităţii procedurilor de derulare a divizării transfrontaliere din statele membre a căror legislaţie guvernează societăţile beneficiare şi registrelor comerţului din aceste state membre, prin intermediul sistemelor de interconectare a registrelor comerţului, şi asigură accesul terţilor la acest certificat. Certificatul prealabil divizării transfrontaliere emis de autoritatea competentă din statul membru de plecare atestă îndeplinirea condiţiilor privind procedurile de derulare şi formalităţile divizarii transfrontaliere în statul membru de plecare.
• Executarea divizării: Divizarea transfrontalieră a unei societăţi persoană juridică română produce efecte la data radierii din registrul comerţului a societăţii care a făcut obiectul divizării sau, după caz, la data înregistrării în registrul comerţului a modificării actului constitutiv al acesteia. o În cazul divizării transfrontaliere a unei societăţi guvernate de legea altui stat membru care are ca rezultat constituirea a cel puţin unei societăţi beneficiare persoană juridică română, divizarea va produce efecte potrivit legii aplicabile societăţii ce a făcut obiectul divizării.
***
Acestea sunt regulile general aplicabile în cazul fuziunii, transformării sau divizării transfrontaliere, însă trebuie reținut că legislația conține multiple excepții, inclusiv în ceea ce privește necesitatea întocmirii rapoartelor pentru angajați, publicitatea proiectelor de fuziune/transformare/divizare transfrontalieră etc., în funcție de structura sau forma de organizare a societăților vizate.