ORELE SUPLIMENTARE: CÂND ȘI CUM POT FI CERUTE LEGAL

Într-un context economic tensionat, multe companii se confruntă cu termene limită stricte și proiecte care necesită prelungirea programului. Întrebarea „poate lucra salariatul sâmbăta?” apare frecvent în practică. Răspunsul este DA — dar numai cu acordul scris al angajatului și în condițiile prevăzute de Codul muncii. În caz contrar, angajatorul riscă sancțiuni contravenționale și litigii costisitoare.

Ce spune legea despre munca suplimentară

Codul muncii definește la art. 120 munca suplimentară ca fiind activitatea prestată în afara duratei normale a tipului de muncă săptămânal de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Aceasta poate fi efectuată numai cu consimțământul salariatului, cu excepția situațiilor de forță majoră sau a lucrărilor urgente destinate prevenirii ori înlăturării efectelor unui accident.

Prin urmare, dacă un angajator dorește ca un salariat să lucreze într-una din zilele de sfârșit de săptămână, este necesar să obțină acordul expres al angajatului. Refuzul acestuia nu poate fi sancționat disciplinar.

În plus, trebuie respectată și regula repausului săptămânal de 48 de ore consecutive. De exemplu, dacă salariatul lucrează într-o zi sâmbătă, trebuie ca între momentul încheierii programului de lucru și reluarea muncii să se fi scurs cele 48 de ore consecutive de repaus.

Compensarea orelor suplimentare: timp liber sau spor salarial

Legea prevede două modalități de compensare a orelor suplimentare:

• Timp liber plătit, acordat în cel mult 90 de zile calendaristice de la efectuarea orelor suplimentare. Salariatul beneficiază astfel de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Legislația mai prevede că în perioadele de reducere a activității, angajatorul poate să acorde zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.
• Dacă, din motive obiective, nu se poate acorda timp liber, orele suplimentare se compensează printr-un spor de minimum 75% din salariul de bază corespunzător. În cazul în care contractul colectiv de muncă sau Regulamentul intern al angajatorului prevede un spor mai mare, se aplică acela.

Contractele individuale de muncă încheiate după 2023 includ un punct dedicat acestui aspect, pentru a asigura transparența asupra modului de calcul al sporului.

Limite și excepții

Durata totală a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare, nu poate depăși media de 48 de ore pe săptămână într-o perioadă de referință de maximum 4 luni. Aceasta perioadă poate fi de 6 luni, dacă este prevăzută în contractul colectiv de muncă al angajatorului.

Salariații minori (sub 18 ani) nu pot presta muncă suplimentară, iar pentru salariații cu timp parțial aceasta este interzisă, cu excepția situațiilor de forță majoră.

Exemplu practic

O firmă de servicii IT solicită unui angajat cu normă întreagă să lucreze sâmbătă patru ore, pentru finalizarea unui proiect.

Pașii corecți sunt următorii:

• obținerea acordului salariatului; având în vedere că angajatorul este cel trebuie să facă dovada, recomandabil este obținerea acordului scris. În cazul salariatului care își desfășoară activitatea în telemuncă, obținerea acordului scris al acestuia este obligatorie;
• evidențierea clară a celor 4 ore în pontaj;
• stabilirea unui timp liber plătit în următoarele 90 de zile (de exemplu, o jumătate de zi liberă într-o luni). Dacă acest timp nu se poate acorda, angajatul trebuie să primească un spor de cel puțin 75% din salariul brut de bază pentru cele patru ore.

Greșelile frecvente ale angajatorilor

Mulți angajatori consideră că pot solicita ore suplimentare fără formalități, mai ales în sectoarele unde activitatea este intensă. Principalele erori observate în practică sunt:

• lipsa acordului scris al salariatului;
• neacordarea repausului săptămânal de 48 de ore;
• plata orelor suplimentare fără a încerca compensarea prin timp liber în termenul legal;
• neplata orelor suplimentare;
• absența unei evidențe clare a orelor prestate suplimentar.

Toate acestea pot conduce la amenzi între 1.500 și 3.000 de lei per salariat în cazul nerespectării regulilor privind munca suplimentară sau sancțiuni pentru nerespectarea repausului săptămânal și, în cazuri grave, la conflicte de muncă având ca obiect plata orelor suplimentare și eventuale prejudicii suportate de salariat.

Bune practici

În practică, există și cazuri în care un salariat rămâne frecvent peste program din proprie inițiativă, fără cererea angajatorului, iar ulterior solicită plata acestor ore ca ore suplimentare. Pentru a evita conflicte sau sancțiuni, angajatorul ar trebui să prevadă în Regulamentul intern o procedură clară pentru astfel de situații, care să le limiteze sau să le condiționeze.

Astfel, pentru a asigura transparența și conformitatea, angajatorul ar trebui să stabilească o procedură internă clară de aprobare a muncii suplimentare. Aceasta poate include: solicitarea scrisă a angajatorului (formular sau e-mail), acordul salariatului, pontajul corect și planul de compensare prin timp liber sau plată. Respectarea acestor pași protejează juridic angajatorul și menține un climat de încredere în relația de muncă.