INTRAREA ÎN VIGOARE A REGULAMENTULUI (UE) 2025/1176: O MODIFICARE NORMATIVĂ IMPORTANTĂ PENTRU OPERATORII DIN SECTORUL ENERGIILOR REGENERABILE

La 8 iulie 2025 a intrat în vigoare Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1176 al Comisiei din 23 mai 2025 de specificare a criteriilor de precalificare și de atribuire pentru licitațiile care au ca obiect implementarea energiei din surse regenerabile. Acest act normativ vizează clarificarea criteriilor prevăzute la articolul 26 din Regulamentul (UE) 2024/1735, care stabilește un cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii „zero net”. Aceste criterii privesc în special precalificarea și atribuirea în cadrul licitațiilor pentru implementarea acestor tehnologii, în vederea asigurării transparenței, eficienței administrative și a unui acces echitabil la piață pentru actorii din sector.

Obligații ale autorităților și ofertanților

Regulamentul impune autorităților responsabile obligația de a defini criterii de precalificare obligatorii și criterii de atribuire care să fie obiectiv verificabile, nediscriminatorii și publicate în mod corespunzător în prealabil. Aceste criterii vizează, printre altele:

- Comportamentul responsabil în afaceri : Ofertanții ar trebui comunice public cu privire la comportamentul lor responsabil în afaceri prin intermediul unei declarații publice, fie să furnizeze o raportare în conformitate cu prevederile Regulamentului delegat UE 2023/2772 sau prin utilizarea standardelor de raportare privind durabilitatea pentru uz voluntar recomandate la nivelul UE, în cazul în care depun o ofertă privind proiecte cu o capacitate mai mare de 10 MW.

- Securitatea cibernetică și securitatea datelor: Ofertanții trebuie să respecte o serie de criterii de precalificare, între care:

• Să ia măsuri tehnice și să stabilească un plan care să reflecte principiile securității încă din stadiul de concepere (măsuri tehnice și organizaționale pentru securitatea rețelelor și sistemelor informatice, în conformitate cu principiile securității „în mod implicit”).
• Să aleagă furnizori siguri care respectă normele de securitate cibernetică și să adopte măsuri suplimentare în cazul în care acești furnizori se află în situații de risc.
• Control local: gestionarea tehnică și instalarea trebuie să fie efectuate de o întreprindere sau un operator cu sediul în Spațiul Economic European;

- Capacitatea tehnică și financiară: Ofertantul trebuie să dovedească faptul că este capabil să deruleze și să finalizeze proiectul în termenii prevăzuți. Criteriile de precalificare se vor ajusta în funcție de costurile proiectului, de riscurile asociate acestuia, de capacitatea proiectului, de maturitatea tehnologiei, de gradul de inovare impus de licitație și de alte condiții de piață relevante.

- Durabilitatea mediului: Autoritățile pot alege să evalueze sustenabilitatea proiectelor prin mai multe criterii care trebuie să devină parte din procesul de selecție în licitații. Astfel, în funcție de criteriul ales, autoritățile ar trebui să ceară ofertanților, între altele:

• Prin criteriul „Amprenta de carbon”: Ofertanții ar trebui să măsoare și să raporteze amprenta de carbon a proiectului sau componentelor, folosind metode recunoscute bazate pe analiza ciclului de viață (de la extracția materiilor prime, producție și transport, până la instalare, exploatare, întreținere și dezafectare); â
• Prin criteriul „Economia circulară”: Proiectele trebuie să contribuie semnificativ la unul sau mai mulți factori cheie de mediu: reciclabilitatea produselor, reparabilitatea, întreținere, reutilizare și modernizare (cât de ușor pot fi refolosite sau li se poate prelungi durata de viață) sau conținutul de materiale reciclate (inclusiv utilizarea de materii prime critice refolosite);
• Prin criteriul „Utilizarea apei și soluții de evitare a poluării”: Proiectele trebuie să asigure monitorizarea utilizării resurselor de apă și evitarea poluării apelor prin îmbunătățirea practicilor de gestionare;
• Prin criteriul „Inovare”: Licitațiile pot favoriza proiecte pur inovative, axate pe promovarea de noi tehnologii, sau integrarea practicilor inovatoare în tehnologiile și soluțiile deja disponibile pe piață;
• Integrarea sistemului energetic: Proiectele trebuie să demonstreze capacitatea de a se integra în sistemul energetic existent, pe baza unor criterii precum flexibilitatea temporară (capacitatea de a echilibra producția și consumul, prin stocare sau tehnologii combinate), amplasarea și interacțiunea între purtătorii de energie (posibilitatea de conversie între forme de energie distincte).

Măsuri de limitare a dependenței de țări terțe în achizițiile pentru tehnologiile cu emisii „net-zero”

Atunci când o țară terță furnizează peste 50% din produsele finite bazate pe tehnologiile „zero net” (cu cel puțin 9 luni înainte de publicarea anunțului de licitație, conform evaluărilor Comisiei) sau dacă ponderea acestor produse furnizate de țara terță respectivă a crescut cu cel mult 10 puncte procentuale timp de doi ani și a ajuns la minimum 40%, autoritățile trebuie să aplice criterii stricte pentru a decide în ce măsură aceste produse pot fi ofertate.

Produsele finite nu trebuie asamblate în țara terță, iar o parte semnificativă a componentelor nu trebuie să provină din cel stat terț, pentru a asigura reziliența UE.

Exemple de tehnologii vizate :

• Fotovoltaic: produsele finite nu trebuie să fie asamblate în respectivul stat terț, iar cel puțin patru componente principale, precum și invertoarele și celulele fotovoltaice, nu trebuie să provină din acel stat terț. De asemenea, modulele fotovoltaice nu pot fi asamblate în acel stat terț.
• Eolian onshore și offshore: produsele finite nu trebuie să provină din țara terță. Pot fi acceptate maximum trei componente specifice principale în cazul tehnologiilor eoliene onshore și maximum patru în cazul celor offshore. Sistemele cu acționare directă (inclusiv generatorul) și/sau sistemele cu multiplicator de turație (inclusiv generatorul) nu trebuie să provină din țara terță.
• Electrolizoare: produsele finite nu trebuie să provină din țara terță, iar maximum două componente specifice principale pot proveni din acea țară.
• Pompe de căldură: produsele finite nu trebuie să provină din țara terță, iar cel mult o componentă specifică principală poate avea origine în țara respectivă.

Sancțiuni în caz de neconformitate

Nerespectarea cerințelor formale sau furnizarea de informații inexacte, incomplete sau false expune operatorul economic (ofertantul) la diverse sancțiuni, printre care:

• Reduceri sau retragerea sprijinului;
• Excluderea de la participarea viitoarele licitații;
• Posibile sancțiuni financiare, în conformitate cu legislația național.