Ultima actualizare: 11 februarie 2026
REGULAMENTUL (UE) 2025/40 PRIVIND AMBALAJELE: CE TREBUIE SĂ PREGĂTEASCĂ DEJA COMPANIILE DIN AUGUST 2026
La 12 august 2026, cadrul juridic european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje intră într-o nouă etapă de conformitate. Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje devine aplicabil direct în toate statele membre, înlocuind vechea Directivă 94/62/CE și transformând reguli până acum transpuse național în obligații uniforme și executorii la nivelul UE.
Regulamentul se aplică tuturor operatorilor economici care pun pe piață ambalaje sau produse ambalate în UE:
- Producători de ambalaje (fabricanți de sticle, cutii, folii, pungi, tăvi, lăzi paleți);
- Producători de produse ambalate (FMCG, alimente, băuturi, cosmetice, bunuri de larg consum, farma, electronice);
- Importatori (introduc în UE produse ambalate din țări terțe);
- Distribuitori și comercianți (wholsale, retail, marketplace-uri, e-commerce);
- Operatori din domeniile logistică și HORECA (tansport, livrări, ambalaje to-go).
Regulamentul introduce cerințe de proiectare „by design” pentru reciclabilitate și reutilizare, cote obligatorii de conținut reciclat pentru ambalajele din plastic, interdicții pentru anumite ambalaje de unică folosință, sisteme armonizate de etichetare și garanție-returnare, precum și un regim consolidat de răspundere extinsă a producătorului (EPR).
Fiecare stat membru trebuie să reducă, raportat la nivelul din 2018, cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe cap de locuitor, cu cel puțin 5% până în 2030, 10% până în 2035 și 15% până în 2040, astfel încât volumul de ambalaje aruncate de fiecare persoană să scadă progresiv.
Tipuri de ambalaje reglementate
Regulamentul se aplică tuturor tipurilor de ambalaje, indiferent de material: plastic, hârtie, carton, lemn, sticlă, metal și materiale compozite.
Obiectivul este ca toate ambalajele introduse pe piață să fie reciclabile.
- Ambalaje primare – reprezintă articolul, indiferent din ce material este fabricat, care este destinat a fi utilizat pentru a conține, proteja, manipula, livra sau prezenta produsele (de ex. sticle, pungi, tăvi, flacoane, cutii);
- Ambalaje secundare – așa-numitele “ambalaje de grupare” din Regulament, respectiv ambalajele care adună mai multe produse individuale într-un singur pachet, pentru vânzare sau manipulare în magazin; acestea pot fi vândute ca atare consumatorului (ex. bax de sticle) sau folosite doar pentru aprovizionarea rafturilor și depozitare (cutii de transport, folii etc.);
- Ambalaje terțiare sau “ambalajele pentru transport” - ambalajul destinat să faciliteze manipularea și transportul unui anumit număr de unități de vânzare sau ambalaje grupate, pentru a preveni deteriorarea fizică în timpul manipulării și transportului (ex. paleți, lăzi, folii de protecție, containere logistice etc.);
- Ambalaje reutilizabile sau “ambalaje de punere la dispoziție pe piață” – orice ambalaj conceput, proiectat și introdus pe piață pentru a fi utilizat de mai multe ori sau reumplut, în cadrul unui sistem de reutilizare (ex. pahare returnabile, caserole reutilizabile, lăzi, sticle ce pot fi reumplute, cutii logistice circulare);
- Ambalajele pentru e-commerce – ambalajul utilizat la livrarea produselor în contextul vanzârii online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță către un utilizator final;
- Ambalajele pentru servire la pachet – ambalajele în care mâncarea sau băutura gata preparată este pusă la punctul de vânzare, pentru a fi luată și consumată imediat în alt loc, fără preparare suplimentară, de obicei direct din ambalaj.
Pentru anumite ambalaje medicale și farmaceutice, unele obligații nu se aplică în special cele privind conținutul minim de plastic reciclat: medicamentele de uz uman și veterinar, dispozitive medicale și IVD, alimente pentru sugari și pentru scopuri medicale speciale.
Aceste ambalaje rămân supuse cerințelor de etichetare, EPR, proiectare și raportare, dar sunt exceptate de la cotetele de plastic reciclat, care vor intra în vigoare în anumite situații. De asemenea, nu intră sub incidența regulamentului ambalajele în care plasticul reprezintă sub 5% din greutatea totală.
Obligații în funcție de tipul de operator economic
A) Producătorii / fabricanții de ambalaje
Începând cu 12 august 2026 au direct obligații de:
Proiectare conformă: ambalajele trebuie să fie reciclabile conform standardelor UE, respectiv să conțină cât mai puține substanțe care prezintă motive de îngrijorare. Această obligație vizează nu doar ambalajul în sine, ci și ceea ce rezultă după transformarea acestuia în deșeu; o altă cerință impusă de regulament este ca ambalajele să fie minimizate ca volum și greutate, să se evite ambalajele inutile sau fără funcție de protecție reală.
Regulamentul impune deja o limită pentru metale grele (în orice ambalaj sau componentă, cantitatea totală de plumb + cadmiu + mercur + crom VI nu poate depăși 100 mg/kg) și dacă nivelul de PFAS (substante per și polifluoroalchilate) conținut în ambalajele destinate să vină în contact cu alimente, depășește anumite limite. De altfel, până la 31 decembrie 2026, Comisia va prezenta o listă cu substanțele care prezintă motive de îngrijorare în ambalaje și în componentele ambalajelor, urmând să adopte o serie de măsuri în acest sens.
Regulamentul introduce și obligația ca ambalajul să fie proiectat pentru reciclare (design-ul și materialele să permită reciclarea și obținerea unui material reciclat) și să poată fi colectat separat, sortat și reciclat la scară largă (adică să existe o infrastructură și o practică reală de reciclare).
Etichetare armonizată: începand cu 12 august 2028 sau la 24 de luni de la intrarea în vigoare a actelor de punere în aplicare, toate ambalajele puse pe piață trebuie să aibă un marcaj standardizat, bazat pe pictograme, ușor de înțeles inclusiv pentru persoanele cu dizabilități.
Eticheta trebuie să conțină informații cu privire la materialul din care este făcut ambalajul (material compostabil, care nu este compostabil la domiciliu sau care nu trebuie aruncat în natură) sau să specifice dacă ambalajul este reutilizabil. Pe lângă eticheta clasică, operatorii pot adăuga un cod QR sau alt suport digital care oferă informații despre fiecare componentă a ambalajului și modul corect de sortare. În codul QR pot fi stocate și informații cu privire la reutilizarea ambalajului (reutilizabil la nivel național sau UE, puncte de stocare etc.)
Regulile pentru etichetare nu se aplică ambalajelor pentru medicamente și dispozitive medicale, dacă nu există spațiu fizic suficient.
Ambalajele fabricate sau importate înainte de termenele de aplicare a Regulamentului pot fi vândute până la 3 ani după intrarea în vigoare a obligațiilor de etichetare, chiar dacă nu sunt conforme cu noile cerințe. Cerința etichetării privește inclusiv recipientele de colectare a deșeurilor.
Răspundere extinsă a producătorului (EPR): Este mecanisul prin care producătorii de ambalaje și de produse ambalate devin responsabili, inclusiv financiar, pentru colectarea, sortarea și reciclararea produselor generate de ambalajele pe care le pun pe piață.
Acest sistem vizează toți operatorii care introduc pentru prima dată ambalaje sau produse ambalate pe piața unui stat membru, fie că sunt producători, importatori, distribuitori și, în anumite situații, furnizori de servicii de logistică și platforme online.
Practic, entitatea care îndeplinește obligațiile EPR trebuie (1) să se înregistreze pe lângă autoritatea competentă din statul membru, (2) să facă dovada că deține un sistem real și funcțional pentru colectarea deșeurilor de ambalaje, (3) capacitate de raportare și trasabilitate a fluxurilor de ambalaje, (4) resurse financiare și să depună (5) o garanție care poate acoperi aceste obligații.
EPR presupune, fie aderarea la o organizație autorizată care preia obligațiile în numele operatorului, fie organizarea unui sistem propriu de gestionare a deșeurilor, cu autorizație, raportare periodică și garanție financiară pentru acoperirea costurilor, daca sistemul nu funcționează.
Conformitate și trasabilitate: Fabricanții sau reprezentanții autorizați ai acestuia trebuie să dețină o documentație tehnică de conformitate a ambalajelor și declarația de conformitate UE (model prevăzut în anexa VIII a Regulamentului) pentru ambalaje. Încă din producție, ambalajele vor fi prevăzute cu un număr de tip, lot sau serie sau oricare alt element de identificare sau – dacă dimensiunea sau natura produsului nu permite – informațiile respective vor fi prevăzute într-un document ce însoțește produsul ambalat. Denumirea comercială sau marca înregistrată a fabricantului ambalajului se va indica pe produs sau pe un cod QR.
Ambalajele reutilizabile introduse pe piață înainte de 11 februarie 2025 nu sunt vizate de obligațiile de conformitate și trasabilitate sus-amintite.
Până la 1 ianuarie 2030, iar apoi din 1 ianuarie 2024 acești operatori trebuie să se conformeze unor cote minime de reciclare:
- 30% - sticle din plastic de unică folosință pentru băuturi; 65% din 2040;
- 30% - ambalaje PET sensibile la contact (fără sticle de unică folosință pentru băuturi); 50% din 2040;
- 10% - ambalaje sensibile din alte materiale plastice decât PET; 50% sau 25% din 2040 în funcție de material;
- 35% - alte ambalaje din plastic; 65% din 2040.
B) Importatorii de ambalaje
La fel ca și fabricanții, importatorii trebuie:
- să verifice că ambalajele respectă cerințele UE de reciclabilitate, etichetare și compoziție;
- să păstreze documentația de conformitate pentru controale;
- să indice pe ambalaj numele său, denumirea comercială sau marca, precum și datele de contact.
Un importator sau distribuitor care introduce pe piață un ambalaj sub numele sau marca proprie sau care modifică un ambalaj deja introdus pe piață într-un mod care ar putea afecta conformitatea cu Regulamentul ar trebui considerat fabricant, cu toate obligațiile ce decurg din acest statut.
C) Distribuitorii și comercianții (retail, e-commerce)
În sensul Regulamentului, dacă o firmă cumpără produse ambalate din alt stat UE sau din afara UE și le vinde în propria țară, aceasta devine ”producător” în statul respectiv, întrucât este prima care „pune la dispoziție” produsul respectiv.
În cazul platformelor online, simpla ofertare a produsului către consumatori este considerată ”punere la dispoziție”.
Pentru anumite ambalaje specifice, precum ambalajele de transport, ambalajele din producția primară sau ambalajele de servire la punctul de vânzare, producătorul este cel care pune ambalajul pe piață pentru prima dată în statul respectiv, adică fabricantul, importatorul sau distribuitorul acelor ambalaje.
Astfel, distributorii și comercianții online au aceleași obligații de conformare la prevederile regulamentului.
D) Furnizorii de servicii de logistică
Furnizorii de servicii logistice trebuie să se asigure că depozitarea, manipularea, ambalarea și expedierea ambalajelor - goale sau cu produse - nu afectează conformitatea acestora cu cerințele legale. Prin aplicarea principiului ”poluatorul plătește”, societatea care primește mărfuri din afara UE și le dezamblează, reamblează sau gestionează ambalajele de transport devine producător în sensul regulamentului pentru ambalajele care rămân la ea și devin deșeuri în Uniune, chiar dacă nu este proprietarul mărfurilor.
E) HORECA și livrări „to-go”
Potrivit regulamentului, în sectorul HORECA ambalajele din plastic de unică folosință pentru alimente și băuturi consumate pe loc nu ar mai trebui permise, iar pentru comenzile ”to go” consumatorii ar trebui să aibă opțiunea de a folosi propriile recipiente sau ambalaje reutilizabile.
Până la 12 februarie 2028, distribuitorii finali care își desfășoară activitatea în sectorul HORECA și care pun la dispoziție pe teritoriul unui stat membru băuturi calde sau reci sau alimente gata preparate, în ambalaje pentru servire la pachet, trebuie să ofere consumatorilor posibilitatea obținerii produselor respective în ambalaje reutilizabile, în cadrul unui sistem de reutilizare. Regulamentul prevede de asemenea o țintă de 10% produse în ambalaje reutilizabile oferite spre vânzare în HORECA.
Totodată, regulamentul prevede o derogare pe care statele o poate acorda operatorilor din HORECA în privința plății garanției de returnare, dacă ambalajul pentru care se percepe garanție este deschis la fața locului, dacă produsul pe care îl conține este consumat la fața locului sau dacă ambalajul gol este returnat la fața locului.
Ambalaje interzise (etapizat din 2026 – 2030)
Obiectivul legiuitorului european este de a interzice etapizat ambalajele de unică folosință pentru fructele și legumele neprocesate, dar și plicurile miniaturale din hoteluri (de ex. pentru cosmetice, detergenți etc.), paharele și farfuriile din plastic pentru consumul pe loc sau ambalajele compozite fără soluție de reciclare separată.
Grade de reciclabilitate pentru ambalaje
Fiecare ambalaj trebuie evaluat în funcție de capacitatea sa reală de a fi colectat, sortat și reciclat. Rezultatul acestei evaluări se traduce într-o clasă de performanță de tip A (reciclabilitate ridicată), B (reciclabilitate medie) sau C (reciclabilitate limitată), cu efecte directe asupra dreptului de comercializare și costurilor de conformare în sistemele de răspundere extinsă a producătorului. Comisia europeană va stabili până la 1 ianuarie 2028 prin acte delegate criteriile de încadrare pentru fiecare tip de ambalaj și material.
Pungile de transport din plastic
Statele membre trebuie să reducă constant consumul de pungi de transport din plastic subțire. O reducere este considerată suficientă dacă, până la 31 decembrie 2025 și în fiecare an după aceea, consumul nu depășește anual 40 de pungi pe cap de locuitor (sau echivalentul în greutate).
Pentru a atinge acest prag, statele pot introduce taxe, restricții de vânzare sau alte măsuri economice, atât timp cât acestea sunt proporționale și nu discriminează produsele din alte state UE. Există o excepție pentru pungile foarte subțiri folosite din motive de igienă sau pentru alimente vrac, când acestea sunt necesare pentru a preveni risipa alimentară.
***
În pofida orizontului relativ larg al termenelor de implementare a obligațiilor din Regulament, între care unele se extind dincolo de 2030, companiile trebuie să gândească deja un plan de acțiune structurat, care să includă între altele: cartografierea fluxurilor de ambalaje, audituri de conformitate ale furnizorilor, integrarea criteriilor de eco-design și chiar adaptarea contractelor commerciale și / sau de servicii logistice. Organizațiile care anticipează, investesc în trasabilitate și integrează eco-designul în lanțul lor de aprovizionare vor câștiga în eficiență, controlul costurilor și atractivitate comercială.